RETARD MINTAL

Termenul “retard mental” este adesea prost inteles si vazut ca derogatoriu. Unele persoane cred ca retardul mental se diagnosticheaza doar pe baza coeficientului de inteligenta scazut si ca persoanele cu retard mental nu pot sa invete sau sa aiba grija de ele insele. De fapt, pentru a fi diagnosticat cu retard mental, copilul trebuie sa aiba atat coeficient de inteligenta scazut semnificativ, cat si probleme de functionare in viata de zi cu zi. Cei mai multi copii cu retard mental pot invata destul de mult si ca adulti se pot descurca la nivel cel putin partial independent. Cele mai multe persoane cu retard mental au doar nivel redus de retard. Retardul mental poate fi complicat de diferite probleme emotionale sau fizice. Copilul poate avea de asemenea probleme de auz, vedere sau vorbire.

Ingrijirea copilului cu retard mental

In trecut parintii erau adesea sfatuiti sa instituionalizeze un copil cu retard mental semnificativ. In zilele noastre scopul este acela de a ajuta copilul cu retard mental sa ramana in cadrul familiei si sa ia parte la viata comunitatii. In cele mai multe tari legislatia garanteaza educatia si alte servicii pentru copiii cu retard mental.
Este foarte importanta evaluarea copilului pentru a afla care sunt punctele sale forte si nevoile sale. Deoarece nici un specialist nu poate face o evaluare completa, sunt implicati mai multi porfesionisti in evaluarea copilului cu retard mental. Sunt necesare teste din domeniul medicinii generale, precum si evaluari din partea neurologului, psihologului, psihoterapeutului, psihiatrului, educatorului, psihopedagogului, si sunt necesare testari pentru auz, vedere si motricitate. Adesea testarea este coordonata de psihiatru sau pediatru.
Medicul trimite copilul pentru testare si consult, aduna rezultatele si impreuna cu familia si scoala pune la punct un plan educational si de tratament complex.

Simptomele in retardul mental

Retardul mental poate fi asociat cu tulburari emotionale sau comportamentale, si pot interfera cu progresul copilului. Cei mai multi copii cu retard mental recunosc ca raman in urma fata de ceilalti copii de aceeasi varsta. Unii devin frustrati, retrasi sau anxiosi, iar altii actioneaza rautacios pentru a primi atentie. Adolescentii si adultii tineri cu retard mental pot deveni depresivi. Aceste persoane pot sa nu aiba suficiente abilitati verbale pentru a vorbi despre sentimentele lor, si depresia poate fi aratata in alte moduri, de exemplu prin comportament, mancat sau dormit.

Tratament si psihoterapie in retardul mental

Diagnosticul pus de timpuriu la copilul cu retard mental conduce la instituirea in timp util a tratamentului. Medicatia poate fi utila ca parte a tratamentului global.
Consultatiile periodice la psihiatru/ psihoterapeut pot ajuta familia sa stabileasca expectante adecvate, limite si oportunitati de succes, si alte masuri care ajuta copilul cu retard mental sa se adapteze stressului reprezentat de avansarea in varsta.

Gradele retardului mintal

- intelect limitrof (IQ – 71-84), – copiii cu IQ >70 pot urma o scoala normala, dar necesita un ajutor adaugitor
- retard mintal usor (educabil) (IQ – 70-50) – 90% din copii cu retard mintal sunt inclusi in aceasta categorie. Majoritatea necesita instruire in scoli auxiliare.
- retard mintal moderat (antrenabil) (IQ – 49-36) – terapia trebuie sa fie concentrata pe obtinerea abilitatilor de auloingrijire si a unor achizitii intelectuale.
- retard mintal sever (IQ – 35-20) – vor putea invata abilitati minime de autoasistarc si vor putea realiza conversatii simple Necesita supraveghere indeaproape toata viata.
- retard mintal profund (IQ <20) – necesita ingrijire permanenta pe toata viata. Foarte sutini vor obtine controlul sfincterian. Limbajul este nedezvoltat.