MIEREA DE ALBINE MEDICAMENT NATURAL

Proprietăţile antibiotice ale mierii

S-au efectuat numeroase cercetări şi experienţe cu privire la efectul bactericid şi bacteriostatic al mierii de albine, toate demonstrând existenţa acestei proprietăţi, mai ales asupra tulpinilor patogene de streptococi, stafilococi, colibacili, Sallmonela şi Proteus vulgaris. Acţiunea antibiotică pe care o posedă mierea, se datorează mai multor factori care converg, cum ar fi:
- concentraţia mare de glucide,
- pH-ul de contact, scăzut (această aciditate, nu se menţine în tubul digestiv, deoarece acizii organici din miere au potenţial bazic, adică formează săruri alcaline),
- existenţa unor substanţe propriu-zis bactericide (inhibina, unele substanţe din nectarul florilor vizitate de către albine),
- prezenţa acidului formic.

Efectul diuretic al mierii
S-a observat că mierea stimulează rinichiul, având în acelaşi timp, un efect antiseptic asupra aparatului urinar.

Acţiunea cicatrizantă a mierii
Mierea, la nivelul plăgilor şi ulceraţiilor, stimulează granulaţia şi conduce la creşterea glutationului în secreţia plăgilor, contribuind la cicatrizarea rănilor şi a ulceraţiilor.

Acţiunea principiilor din miere asupra sistemului circulator
Mierea conţine glucoză (substanţă necesară activităţii muşchiului cardiac), potasiu şi o substanţă aproape identică ca structură şi ca activitate, cu acetil-colina. Acetil-colina, prin faptul că produce vasodilataţia vaselor mai mici de sânge (arteriole, capilare), contribuie la scăderea tensiunii arteriale. Datorită tuturor acestor substanţe, mierea se dovedeşte a fi cardiomiotonică şi uşor hipotensivă.
S-a constatat, de asemenea, că mierea ameliorează circulaţia coronariană şi că creşte nivelul de hemoglobină.

Recomandări terapeutice şi dietetice

Mulţumită acţiunii bactericide şi cicatrizante, mierea se utilizează în tratarea plăgilor supurate şi al acelora care se cicatrizează greu. Se aplică, în acest scop, ca atare sau în amestec cu ulei vegetal, menţinându-se în permanenţă o igienă riguroasă a locului afectat.
Ca urmare a proprietăţilor antibacteriene, anestezice şi cicatrizante - efecte demonstrate ştiinţific, mierea prezintă efecte benefice în arsuri, ulcere varicoase, răni profunde (Bojor O., Popescu O).
Leziunile mucoasei bucale, se vindecă repede dacă din 3 în 3 ore se ţine în gură, un timp mai îndelungat, câte o linguriţă de miere.
Mierea diluată cu apă călduţă (1 lingură de miere la 100 ml de apă) administrată cu 1 oră înaintea meselor, ameliorează aciditatea gastrică, calmează durerea, se comportă ca un pansament, contribuind şi la cicatrizarea ulceraţiei, în cazul celor care suferă de ulcer gastric. Această diluţie de miere în apă călduţă, se poate utiliza şi în completarea tratamentelor specifice în cancerul gastric. Apa, se poate înlocui cu laptele, mai ales în caz de ulcer.

În constipaţie, mierea în apă caldă, sau mai bine într-un ceai laxativ, dă rezultate bune, mai ales dacă este luată seara, înainte de culcare.

În afecţiuni urinare, mierea dă rezultate bune, fiind indicată în cistite, pielite, pielonefrite şi litiază renală.

Mierea se foloseşte ca adjuvant şi în tratamentul anghinei pectorale şi a infarctului miocardic.

Ceaiurile îndulcite cu miere, se utilizează cu eficienţă în bolile respiratorii (faringită, laringită, traheită, bronşită, viroze respiratorii, gripă).

• Atenţie!
Îndulcirea infuziilor sau a decocturilor cu miere, se realizează doar după ce temperatura lichidului extractiv a scăzut suficient de mult.
Mierea devine toxică atunci când este adăugată lichidelor mai calde de 40ºC (Gh. Mencinicopschi).

Recomandări în funcţie de sortiment

Pe lângă recomandările generale, în funcţie de nectarul din care provine, mierea se indică şi în alte afecţiuni.
• Mierea extraflorală (de mană) de brad sau de molid, este indicată în special în bronşită (mai multe).
• Mierea de salcâm, se utilizează ca antiseptic, dar şi pentru calmarea sistemului nervos (mai multe).
• Mierea extraflorală (de mană) de mojdrean sau de frasin prezintă proprietăţi laxative şi antiinflamatorii asupra mucoaselor intestinale.
• Mierea de trifoi stimulează diureza şi expectoraţia (mai multe).
• Mierea polifloră, în care predomină roiniţa (Melissa officinalis), prezintă efect antispastic şi sedativ.
• Mierea de tei, calmează sistemul nervos, combate insomnia, reduce spasmul digestiv şi pulmonar, tratează bronşita şi stimulează metabolismul.
• Mierea în faguri, prin conţinutul mare de vitamină A şi ceară, asigură o bună igienă a cavităţii bucale şi o bună funcţie a vederii (Bojor O., Popescu O).

Mierea în faguri, prin conţinutul de acizi graşi cu lanţ foarte lung, care se comportă ca fibrele vegetale, stimulează tranzitul intestinal, iar prin enzimele şi vitamina A din conţinut, prezintă acţiune antioxidantă.

O puternică acţiune inhibantă asupra radicalilor liberi, prezintă orice sortiment natural de miere în care se adăugă seminţe măcinate de negrilică sau de negruşcă

Precauţii, contraindicaţii
Mierea nu se administrează în diabet şi în caz de obezitate, decât, eventual, sub observaţie şi îndrumare atentă. Deoarece creşte brusc glicemia, în tratamente, se va utiliza în cantităţi mici, care trebuiesc luate treptat, cu linguriţa, sau după alte indicaţii, dar cu prudenţă.
Există persoane care manifestă fenomene de intoleranţă sau de alergie la orice tip de miere sau doar la unele sortimente. Acestea, trebuie să evite acest produs apicol.